Fişă de Top

Mihai Gainusa : „Am impresia ca visele mele legate de tara nici n-o sa se-mplineasca in timpul vietii mele”

Posted in inter'view by Karina Zotta on Mai 10, 2009

Cine n-a auzit de Gainusa? Carcotasul, da!
A ajuns si la Iasi pentru lansarea volumului “Povestiri mortale”. Din cele doua zile de carcoteli ( in care s-au intilnit si cu studentii de la jurnalism), am prins si eu un zece minute sa-l intreb pe Gainusa cate ceva despre carte si despre ce mai fac carcotasii si cum se simt in fata Noului Cod Civil.
Era simbata 9 mai, dupa conferinta de presa care s-a tinut la “Avant-garde”…

Corina Gologoț: Ce anume v-a determinat sa scrieti volumul “Povestiri mortale”?
Mihai Gainusa: Cred ca am simtit nevoia sa ies un pic din realitatea romaneasca contemporana inconjuratoare si din stilul care m-a consacrat la radio si la televiziune, adica sa schimb un pic scenetele, personajele, lumea cu ceva ce n-am mai facut pina acum si am combinat cu niste lectii de viata si cu experienta proprie si sa vedem ce iese. Asta a fost.

C.G.: Se poate trai din scris in Romania zilelor noastre?
M.G.: In Romania nu se poate trai din scris. Nu poti sa fii doar scriitor si sa traiesti in Romania. Poti sa fii un scriitor care lucreaza la radio sau poti sa fii un scriitor care are o macelarie sau unul care e politician. Spre deosebire de strainatate, unde unul ca Steven King scrie romane pe banda rulanta pentru ca ii si convine chestia; el castiga patruzeci de milioane de dolari pe an, l-am dat ca un exemplu relevant daca vreti.
In afara se poate trai din scris pentru ca lumea citeste mai mult si pentru ca intr-adevar, in afara este o meserie, pe cand la noi nu este o meserie.

C.G.: Credeti ca va ajuta la vinzarea cartilor dvs. faptul ca sunteti o persoana publica si admirata? se vinde cartea pentru ca e scriitorul GAINUSA sau pentru ca e omul de telviziune GAINUSA?
M.G.: Nu vreau sa fiu ipocrit. E absolut clar ca multi cumpara datorita faptului ca m-au vazut la televizor. Daca vroiam sa am o carte undeva intr-un colt de librarie, prafuita, scriam sub un pseudonim si nu stia nimeni de cartea mea. M-a ajutat foarte mult: si numele si faptul ca apar la televizor.

C.G.: Cat de mult a contat scoala de jurnalism in ceea ce faceti acum?
M.G.: Acesta il consider sprijinul esential in meserie pentru ca eu am facut Scoala Superioara de Jurnalism, dupa aceea am luat licenta la stat, dar si mai important este faptul ca i-am avut ca profesori dintre marii jurnalisti, dintre marii realizatori de televiziune: pe George Pruteanu, pe Ion Cristoiu, Jana Gheorghiu, Mircea Toma, Tudor Octavian. Eu am avut norocul sa cunosc lumea asta inca din facultate. De altfel eu eram deja angajat inca din anul I la radio Delta si am fost reporter si de aceea recomand tuturor celor care vor intr-adevar sa practice meseria asta, sa si lucreze in domeniu, pentru ca ea nu se invata din carti si din cursuri, se invata din practica.

C.G.: A fost importanta trecerea din spatele ecranului in fata acestuia?
M.G.: A fost importanta, dar, zic eu, n-a fost definitorie, pentru ca la urma urmei este o intimplare ca apar pe ecran. Sunt la fel de importante pentru mine amindoua ipostazele, pentru ca atunci cand stateam in spatele ecranului, scriam pentru cineva. Si acuma scriu pentru altii care le interpreteaza. E cam acelasi lucru, numai ca mai apar si eu, de asta ma si deranjeaza un pic si tot din acest motiv nu am vrut sa mi se puna poza cu mine pe prima coperta a cartii.

C.G.: V-am intrebat pentru ca in ziua de astazi sunt foarte multi jurnalisti care nu au o scoala de jurnalism. Ce credeti despre aceste „fenomene”?
M.G.: Ce pot sa cred in afara faptului ca nu sunt jurnalisti aceia. Sunt niste „inacasatori” de bani, iar pe fluturasul de salariu le scrie ca sunt jurnalisti, dar de fapt, nu sunt! De altfel, se si vede acest lucru in toata presa romaneasca ca nu sunt jurnalisti adevarati. Bine, aceasta nu inseamna neaparat ca cel care a facut o scoala de jurnalism ajunge ce si-a propus, trebuie sa mai ai si o inclinatie pentru treaba asta.

C.G.: Noul Cod Civil. Care este replica carcotasilor cu privire la acesta?
M.G.: Sper in continuare ca nu va intra Nou; Cod Civil in forma in care este si sa fie modificat, pentru ca absolut ca se atenteaza la libertatea de exprimare, dar ma bucura faptul ca nici una din legile care apar la noi nu pot trece fara aprobarea Uniunii Europene si nu vor putea aplica prostia asta, pentru ca noi ne aflam, totusi, in Europa, nu in lumea a treia, cum ar fi vrut ei sa ne tina.

C.G.: Cronica Carcotasilor reprezinta divertismentul din Romania?
M.G: Nu stiu daca neaparat divertismentul din Romania. Noi facem o emisiune mai mult de satira decat de umor; de satira sociala, de satira politica. Facem parte, bineinteles, din sectiunea de divertisment, pentru ca lumea se uita la Cronica si ride, ride de altii, de sine. Felul in care ne exprimam opinia este prin ris, sa zicem.

C.G: Ce fac carcotasii in afara faptului ca apar la Cronica?
M.G.: Carcotasii fac copii. Serban se pregateste sa aiba al doilea copil, Dezbracatu’ mai are un copil al carui nas sunt, eu am un copil, Hrubaru are si el. Avem si copiii astia din emisiune: Delia si Oana, care sint ca niste copii pentru noi.

„Daca n-as avea dusmani, ar inseamna ca tot ce scriu nu are impact”.

C.G.:Ce ipostaza va face sa va simtiti cel mai bn? Dimineata la radio, la televizor sau ca scriitor?
M.G.:
Ca scriitor.

C.G.: Care este ultima carte pe care ati citit-o?
M.G.:
A fost „Convorbiri cu Octavian Paler” de Daniel Cristea- Enache. Oricum am un teanc de carti pe care le citesc. Citesc in paralel si cartea „Absurdistan”, am terminat de citit recent si „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde. Sunt obisnuit sa citesc mai multe in acelasi timp sau s-ncaleca una pe alta.

C.G.: Aveti dusmani?
M.G.:
Oho! Normal ca-i am. Daca n-as avea dusmani, ar inseamna ca tot ce scriu nu are impact. Am foarte multi.

C.G.:Cred ca la un moment dat conteaza sa ai cativa dusmani?
M.G.:
Conteaza, dar nu atat de mult sa stii, pentru ca e foarte important si esti un invingator atunci cand ii invingi cu stiloul si ei incearca prin alte mijloace, deci e o arma redutabila, pe care clasicii au descoperit-o foarte bine.

bl1

C.G.: Cat credeti ca mai rezista Cronica Carcotasilor ?
M.G.:
Cronica o sa mai reziste atata timp cat o sa fim entuziasti, cit o sa ne placa ceea ce facem si cita vreme o sa avem un public. Dar eu cred ca avem un public, pentru ca sint unii care au crescut cu noi in aproape zece ani de cronica. Sunt unii pe care i-am luat din liceu sau din scoala si au crescut cu noi, sunt maturi si totusi ne urmaresc. Sunt oameni care ne urmaresc din strainatate, care ne scriu…Atata timp cat o sa avem ce sa spunem, o sa fim!

C.G.: Unde va vedeti peste vreo zece ani?
M.G.:
Nu stiu. E foarte greu sa-ti spun unde ma vad peste zece ani, pentru ca acum zece ani numa vedeam aici si cu atat mai mult acum douazeci de ani cand in nici un caz nu ma vedeam aici.

C.G.: Aveti un vis care inca nu vi s-a implinit?
M.G.:
Am foarte multe vise care nu mi s-au implinit si nu sint neaparat niste vise materiale, poate sint legate si de tara asta in care traim. Din pacate, am impresia ca visele mele legate de tara nici n-o sa se-mplineasca in timpul vietii mele, poate, sper, in timpul vietii copiilor nostri.

Mihai Găinuşă (n. 6 noiembrie 1970, Sibiu), absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalism şi bursier media la Strasbourg şi Paris, este cunoscut atît prin show-ul de divertisment „Cronica Cîrcotaşilor” de la Prima TV, cît şi prin contribuţiile radiofonice de la Radio 21 şi apoi Kiss FM, toate realizate împreună cu Şerban Huidu. În ultimii ani, dincolo de activitatea sa media, Mihai Găinuşă s-a remarcat şi ca autor de beletristică, prin volumele de proză scurtă Trialoguri cîrcotaşe şi Cotcodăceli, dar şi prin romanul Fără cap şi fără coadă, care s-a bucurat de un mare succes de public.

Anunțuri
Tagged with: , ,