Fişă de Top

Serile Filmului Romanesc la Iasi

Posted in 1 by Karina Zotta on Mai 4, 2010

Trei filme, trei seri, trei regizori

Te invitam la un festival marca Asociatia Studentilor Jurnalisti:

Legaturi Bolnavicioase (miercuri, 12 mai)

Eu cand vreau sa fluier, fluier (joi, 13 mai)

Tache (vineri, 14 mai)

Mai multe detalii pe:

http://www.serilefilmuluiromanesc.blogspot.com

sau

http://www.asj-iasi.blogspot.com

Cand “zana” inventeaza

Posted in 1 by Karina Zotta on Mai 2, 2010
  • Greutatile prin care trece o mamica tanara au inspirat-o, de a luat si premiu la Geneva

Fiecare problema are si o solutie, la fel si fiecare bebelus care va purta inventia vestimentara semnata de Andreea Marin Banica va fi mai fericit, din cate povesteste si fosta “zana a Surprizelor”. Daca pana acum a reprezentat Romania la UNICEF sau a impresionat prin altfel de aparitii, acum s-a gandit sa iasa un pic din zona respectiva si sa-si construiasca o alura serioasa de inventator.

Medalia de aur la Salonul International de Inventii de la Geneva a castigat-o datorita nevoilor fiicei sale, Violeta, care era inca pe la a treia luna din viata si deja se manifesta in privinta confortului. Bubulina, gospodina s-a gandit ca o completare la body-ul copilului ar prinde bine, si nu o oarecare completare, ci una tridimensionala. Si uite-asa a iesit body-ul extensibil gandit de Andreea lu’Banica si creat chiar de ieseanca priceputa rau intr-ale modei, Irina Schrotter.

Televiziunile din tara au venerat-o de aceasta data ca pe un mare inventator in stirile in care anuntau castigul acesteaia de la Geneva, astfel precum nici Andreea nu doreste sa fie numita “inventator ocazional” . Deja s-au semnat contractele pentru ca body-urile din colectia “Violet by Andreea Marin” sa fie vandute peste tot in lume.

Cine mai spune ca zanele dispar de tot? Gasesc ele bagheta magica pana la urma. Si un sfat pentru tinerele mamici: nu lasati odraslele fara body extensibil tridimensional, dauneaza grav confortului!

Maestrul „egoist” la Iasi

Posted in 1 by Karina Zotta on Aprilie 27, 2010

O reprezentatie teatrala de exceptie a ajuns aseara si pe scena ieseana. Sala mare a Casei de Cultura a Studentilor s-a dovedit a fi neincapatoare pentru cei care au venit sa vada “Egoistul” cu Radu Beligan in centrul actiunii. Spectacolul a fost completat si de o distributie deosebita Carmen Stanescu, Simona Bondoc, Damian Crasmaru, Mihai Fotino, Marin Moraru, Tomi Cristin, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu si Silviu Biris.
Aplauzele nu se opreau, iar maestrul isi tot intorcea privirea fericita, evaporandu-se aproape tot aerul de artist “egoist” din scena care ramanea deja pustie, promitand parca o revenire si mai spectaculoasa pentru astazi, a doua zi de reprezentatie.

“E foarte plicticos sa ai numai un picior intreg”

Batranul pe care nu zaboveste nimeni din cei apropiati sa-l numeasca egoist, locuieste in casa lui veche, cu tevile in continua reparatie, alaturi de amanta blonda, mai putin despteapta si atragatoare in acelasi timp, dar si cu servitoarea fidela care indeplineste ordinele batranului artist. Intamplari si dialoguri pline de un comic moderat si masurat, personaje-tip recognoscibile dupa prima fraza si o atmosfera boema te pun in fata judecatilor de valoare pe care le-ar face un scriitor bogat si cu spirit artistic ajuns la o varsta destul de inaintata. Varsta nu-l opreste nicio clipa sa se gandeasca cat mai mult la bunastarea materiala si interioara.

“Imi cumpar linistea cu douazeci de mii de franci”

Fosta sotie, fiicele, fiul, prietenul din copilarie ajuns la a cincea nevasta si medicul agitat si increzut- o pleiada care vine “In corpore” la casa bulevardierului batran sa ceara bani. La fiecare cate douazeci de mii de franci si a rezolvat “linistea” interioara, mai putin cu blonda care regreta cei cinci ani dormiti in patul omului, dar acesta o linisteste relaxat: “ Vreai sa fii star? Nu poti sa convingi spectatorii, ca ei sant multi si eu nu as putea sa spun la fiecare aratand cu degetul ca vezi ca fata asta e buna…”

“Sunt egoist, dar un egoist devotat”

Batranetea neimprovizata a maestrului Beligan in piesa autobiografica a lui Jean Anouilh intretine criteriile vizate: cinismul, limpezimea mintii si egoismul combinat cu generozitate. Frazele de un umor fulminant si rafinamentul verbal iti par desprinse din umorul francez al modernilor din Bordeaux. Toti cei amintiti din jurul scriitorului batran afla pana la urma ca “egoistul” lor scrie din nou o piesa in sase acte in care ii include si scrie moravurile acestora, pentru care va lua bani frumosi. Finalul reprezentatiei nu pierde radiografierea batranului ramas singur si linistit pe acelasi jilt in care statea sa asculte insultele sotiei, rugamintile meschine ale copiilor si interesele materiale ale prietenului din copilarie.

Tagged with: , , , ,

“În ciuda aspiratoarelor ultramoderne, se mai leagă mături”

Posted in 1 by Karina Zotta on Aprilie 28, 2009

Familia Ciornâi din Caracușenii Vechi, raionul Briceni, Republica Moldova, este o dovadă a continuității unei meserii vechi practicate de către moldoveni încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Venitul acestei familii a fost dintotdeauna afacerea cu măturile confecționate și produse cap-coadă chiar de către ei.

Doamna Natalia are 55 de ani și nu-și amintește altfel viața ei decît legînd mături. Își amintește de părinții săi, care erau renumiți datorită acestei meserii. Știe din spusele lor că datorită acestei afaceri și-au ridicat casă, au avut ce pune în masă și au crescut patru băieți. Legatul măturilor chiar este o artă, iar dacă cei de pe lîngă satul Caracușenii Vechi din raionul Briceni aud de “Natașa cea care e cu măturile”, atunci sigur este vorba despre doamna Natalia Ciornâi. Ea este șefa meseriei acesteia în familie. Soțul, domnul Boris și cei patru băieți sunt un fel de asistenți, chiar dacă pare hazliu, dar precizarea continuă: e o muncă grea. Tocmai din acest motiv meseria s-a transformat în afacere. Pe timpul lucrului cu mălaiul, toamna, unii consăteni vin “cu ziua la curățit”, astfel poți să zici ca e adunare generală zilnică la casa lor.

La început a fost sămînța

Natalia a crescut de mică cu mirosul de mălai încolțit primăvara și cu cel de semințe de mălai uscate pe sobă iarna. De cum se desprimavăra, ograda trebuia măturată și pregătită pentru vînturatul a ceea ce urma să fie plantat, ca mai apoi să fie strîns și făcut mături pentru întreg satul și nu numai. Tot de mică a învățat ca timp pentru joacă este doar duminica, atunci cand mama pleacă la biserică și nici măcar duminica nu e destul, pentru că trebuia să numere și să repartizeze măturile după calitate. O mătură de calitate, spune ea, trebuie să fie lipsită de orice semință si trebuie să fie dreaptă, de altfel, gospodina riscă să nu reușească mare lucru cu ea.

Cînd a mai crescut și a trecut și examenul de capacitate cu brio, se mirau toți cum de o copilă atît de ocupată reușește să mai și învețe. A avut notele cele mai mari în atestatul de nouă clase.

La școală mai departe” nu a mers pentru că dacă pleca, părinții rămîneau singuri cu toată treaba; nu că i-ar fi scos din impas, dar totuși ajuta pe unde putea și era cu un pas înainte. Se simt unele regrete în vocea ei, dar încearcă să le ofere copiilor ei ceea ce nu a avut ea.

Cel mai mare e deja student la Chișinău, următorul face cursuri de informatică, iar ceilalți doi mai mici o fac pe ajutorul mamei.

“De cînd cu aspiratoarele astea, a scăzut și vînzarea producției de mături”

“De cînd cu aspiratoarele astea, a scăzut și vînzarea producției de mături”, povestește gospodina casei.. Cînd am întrebat-o pe doamna Natalia Ciornâi care este drumul mălaiului pînă la mătura propriu-zisă, a oftat și a suspinat: “e un drum cu mâinile rănite de așchii”. Faptul dureros este că tot procesul se face cu mîna, ei nu acceptă tehnologii. Zice domnul Boris că “tehnologia exclude sudoarea frunții care se transformă în artă”, de aceea ei preferă sa nu aducă motaore acasă.

Semințele pentru un mălai bun sunt scumpe. Dacă stau să calculeze, atunci mai toți banii îi dau pe lucrările agricole, însă durează dragostea pentru ceea ce fac, pentru ceea ce a fost lăsat de părinți. Totuși, după a doua sau a treia vedere, te convingi că legatul măturilor e o artă.

Munca depusă pînă să vezi o mătură în mina unei gospodine este enormă și plină de transpirație. Prețul unei mături nu depășește prețul a două pâini, dar acest lucru este insignifiant avînd în vedere satisfacția celui care leagă mătura pentru gospodinele care au rămas fidele măturii.

Dilema familiei

Acum s-a desfăcut și mai tare afacerea familiei Ciornâi cu măturile, dat fiind că o firmă din Chișinău le-a propus la producerea de materie primă în schimbul fabricării unor alte obiecte decorative pe care să le confecționeze din paie și alte plante uscate. Doamna Natalia se gîndește acum că se află într-o dilemă, atîta timp cît a facut toată viața mături și s-a descurcat, de ce să renunțe acum pentru cîțiva bani în plus. Și-apoi, în afară de mături nu prea crede că i-ar plăcea să confecționeze și altceva.

Ea se vede deja pe la 70 de ani, cu cei patru copii învățați, cu mîinile tămăduite și cu o mătură bună într-un colț al casei sale. Zice ea, zîmbind că la bătrînețe ar fi bun și un aspirator, dar nu crede ca va accepta așa “monstru” în casă, nu înșeală mătura!

Tagged with: , ,

The VAMA Show in Iasi

Posted in 1 by Karina Zotta on Aprilie 19, 2009

afis-iasi

29 aprilie, în Club Hypnotic

biletele se gasesc la CLUB, în rețeaua magazinelor Diverta și pe http://www.ticketpoint.ro

partener oficial RadioHitradio_hit_iasi_865