Fişă de Top

„Inima de caine”

Posted in grun by Karina Zotta on Mai 4, 2010

Teatrul National Bucuresti a adus din nou pe scena ieseana pe cei mai alesi dintre alesi. Victor Rebengiuc, Marius Manole, Florina Cercel sau Alexandru Bindea au fost doar cativa dintre cei care au bucurat si au ridicat publicul din sala mare a Casei de Cultura a Studentilor chiar daca pretul biletelor a fost pentru unii cam piperat. Doua ore si jumatate de specatcol de interpretare teatrala “a la carte” te multumeste ca ai facut parte din publicul care a aplaudat la scena deschisa cateva minute.

“Un caine, un doctor, doua destine”

Noapte si atmosfera mizerabila pe una din strazile moscovite cu aer de bulevard . Un caine vagabond, ramas cu sechele in urma apucaturilor violente ale oamenilor din jur. Atmosfera despre care vorbeam trece direct in scena urmatoare, unde apare Doctorul Preobrajensky, in chipul maestrului Victor Rebengiuc, (un European, in mintea lui!) si casa lui mare cu sapte camere, din care una e transformata in laborator medical. Fel de fel de pacienti cu probleme speciale vin zi de zi la consultatii, iar cel care asista fara sa vrea la toate aceste intamplari este chiar Sarik, cainele care s-a oplosit la usa vraciului si devine o mascota fidela si ascultatoare doar la vorba celui care ii mai dadea cate o gustare cand era in plina strada fara vreo vorba buna.

Cainele nostru, Sarik, este reprezentat printr-un extraordinar joc actoricesc al ieseanului Marius Manole, despre care ai impresia ca a intrat de tot si iremediabil in pielea unui patruped chinuit si nenorocit. Asistentul Bormenthal si menajera Zina sunt agitate si sceptici fata de fiinta pe care seful lor, celebrul profesor eminent, a adoptat-o si a lasat-o chiar sa stea la masa in casa unde asa ceva pare de nepermis. Tipologia medicului moscovit cu alura de European prin crezul lui stiintific este conturata si redata de jocul actoricesc comun al celor de la Teatrul National Bucuresti, printre care era si Alexandru Bindea, Florina Cercel, Razvan Popa, Mircea Rusu sau Rodica Ionescu.

“Sarik, tu o sa fii cuminte!”

Preocuparile obisnuite ale doctorului Preobrajensky sunt date la o parte si se fac pregatiri pentru o operatie mai neobisnuita care avea sa ii schimbe mai tarziu mersul firesc cotidian. Sarik este supus unui transplant de testicule, inlocuite cu unele umane, acesta fiind un experiment pregatit si gandit de cinci ani. Transformarea de apoi sau mai bine zis “schimbarea la fata” a lui Sarik avea sa deruteze pana si Comitetul de Bloc si Militia. Tin sa mentionez si ca intregul proces de operatie a fost simulat intr-o scena ce mai degraba te ducea cu gandul la un musical “tragico-sarcasmo-comic”. Specatcolul- exceptional si totodata plin de ceea ce Bulgakov vedea ca fiind teatru pur imbinat cu simbolul literar rusesc din perioada sovietica.

“Caine sau om ?“

Pe zi ce trecea, Sarik capata comportament si obisnuinte umane. Se transforma in omul care avea curajul sa ceara egalitate, sa fie anti-proletarism si aici intervine conflictul. Performanta actoriceasca creste tot mai mult in intensitate, iar Marius Manole alaturi de Victor Rebengiuc fac duo-ul perfect pentru a reprezenta si mai bine constatarile sociale facute de Bulgakov, redate prin replica teatrale “atat de curate” din punct de vedere stilistic. Umorul negru si cele cateva scene de schimb interuman constituie si una din cheile usoare in care este realizat spectacolul.

Pana la urma, Sarik devine Tipograf Tipografovici Sarikov, ca rezulatat al emanciparii sale, iar Preobrajensky nu stie cum de s-a ajuns in acesta sitautie: “Ma simt ca un student in anul trei… Si cand te gandesti ca am pregatit cinci ani acest experiment”. Un patruped nu poate fi numit om pentru simplul fapt ca vorbeste, iar inima de caine ramane sa fie cu mult inaintea celei de om, ceea ce Sarik dobandise prin simpla adaptare la socialul la care era supus.

***

Valentin Dumitrescu (Revista 22), despre piesa “Inima de caine” :

„Scenografia, atât decorul de un desăvârşit rafinament plastic şi remarcabile conotaţii simbolice, cât şi costumele caracterizante în înţelesul artistic al conceptului, semnată de Ştefania Cenean, conferă reprezentaţiei cadrul fastuos al acestui autentic banchet teatral.”

Jurnalul Minunilor 2010

Posted in grun by Karina Zotta on Ianuarie 3, 2010

Dupa cum am pasit in 2010 ma gandeam ca nu ma va mai surprinde cu nimic acest an. “Under The Tuscan Sun” cu uimitoarea Diane Lane a fost ultima chestia care mi-a lasat “relaxata” materia cenusie in 2009. Se zice ca in a treia zi se intampla minunea, dar din proprie experienta stiu ca se intampla numai daca stii tu “s-o intampli”.

Astazi, imediat dupa ce m-am ridicat din pat, am dat de o buburuza in casa, in plina iarna. Se zice ca vine la norocosi, dar poarta si noroc. Imediat am inceput sa ma documentez: cu ce se hranesc, ce mediu le prieste si cat traiesc. Supravietuiesc si pana la un an, se hranesc cu insecte super-micute (purici de pe plante) si sunt nelinistite.

Deja e noapte iar buburuza mea nu a disparut de langa mine. I-am adus un ghiveci cu floare ca sa-i fie mediul familiar, am pozat-o ca sa se simta vedeta de pea cum pentru ca am ganduri mari. Mi-a placut cum a reactionat la o coaja de kiwi: a stat nemiscata, se parea ca isi ia din dulceata coajei, apoi imediat a plecat, pesemne ca si-a luat portia. S-a pitit pe marginea ghiveciului, mai la umbra! Sper sa supravietuiasca celor cinci stele cu care e tratata de mine.

Irish Blessing

Posted in grun by Karina Zotta on Octombrie 10, 2009

Mi-am facut un cadou intr-o zi. Mi-am cumparat un ceas fain. Verde. Nu m-am uitat pe spate ce are pentru ca am stiut ca e irlandez. Am vazut acum, la lumina televizorului, plictisindu-ma, ca are inscriptionat pe spate primele doua versuri din urmatoarea creatie care mi-a ramas in minte si pe umarul meu care „se aude” a unduiri de poezie cam des. O public aici fara sa mai dau alta informatie. Imi place si mi-a ramas de tot.

May the road rise to meet you,
May the wind be always at your back.
May the sun shine warm upon your face,
The rains fall soft upon your fields.
And until we meet again,
May God hold you in the palm of his hand.

May God be with you and bless you:
May you see your children’s children.
May you be poor in misfortune,
Rich in blessings.
May you know nothing but happiness
From this day forward.

May the road rise up to meet you
May the wind be always at your back
May the warm rays of sun fall upon your home
And may the hand of a friend always be near.

May green be the grass you walk on,
May blue be the skies above you,
May pure be the joys that surround you,
May true be the hearts that love you.

Tagged with:

Suna a poezie si curge a placere

Posted in grun by Karina Zotta on Octombrie 5, 2009

Îti trimit un ecuson,
Cel mai gingas si mai trist.
E barat cu bulion
Si-n triunghiul de deasupra
Are-un melc cu crucifix
Care tine pe un corn
Patru fluturi ce-si beau supa
Cu cravatele la fix.
Iar în cel de dedesubt,
Lîng-un domn cu portocala,
Doua rîme pentru supt
În clipe de plictiseala.

(Emil Brumaru, Ecuson)

Tagged with: , ,

Lucia di Lamermoor

Posted in eveniment, grun by Karina Zotta on Octombrie 4, 2009

La opera, recunosc, nu am mai fost de acu’ doi ani cand am fost la Chisinau cu prietenii pe care mi-i facusem la Olimpiada. Atunci, tin minte, imi promisesem ca o sa fiu fidela acestor fenomene culturale…

Au trecut doi ani.

Astazi s-a deschis stagiunea Operei Nationale Romane Iasi, fiind stagiunea cu nr.  54- la care a dat Domnul si am ajuns si eu! Deschiderea stagiunii a avut ca punct de atractie opera in concert  „Lucia di Lammermoor”.

lucia-di-lammermoor

lucia-di-lammermoor

Inca un punct de bifat in agenda mea de  „mers undeva, dar nu oriunde”.

Promit, n-o sa treaca doi ani (:D).

Tagged with: , ,