Fişă de Top

R.A.T.P Iasi – un second hand veritabil

Posted in cinci virgula trei by Karina Zotta on Aprilie 16, 2010

Numai sa nu ai bafta sa calatoresti prin Iasi cu un maxi- taxi al R.A.T.P in care compostorul este second hand si mai este si unul pe care scrie in germana. Faptul ca scrie in germana nu ar fi o atat de mare problema numai daca nu este  cineva care nu cunoaste limba, pe cand daca e second hand si composteaza  „pe sarite „,  risti sa te trezesti cu ditamai controlorii care nu au nici patru clase, carora sa le explici ca nu s-a mai lipit tusul  de biletul pe care ai incercat sa il compostezi de cateva si sa nu inteleaga, (probabil daca trece de ora 21.00 se mai termina si acesta).

O atmosfera destul de draguta cand se mai urca doi dupa cel care tipa sa cobori imediat ca daca nu, vine politia si alte chestii din astea. Care e rolul controlorilor de la Regia Autonoma de Transport Public din Iasi? De obicei ies in grup la “isprava” si daca e caz de facut zarva, unul tipa la tine si te injura, altul te injura si de mama, iar cel de-al treilea iti rupe eventual, tot setul de bilete si iti sugereaza intr-un mod bulevardier sa faci un bors acasa cu el. Cam la atat se rezuma iubita Regie ieseana. Problemele lor sant sa scumpeasca pretul biletelor si amenzilor, in loc sa se ocupe de starea masinilor care se mai si blocheaza, astfel ca intr-o zi toti calatorii au coborat pe la usa soferului cateva statii la rand. Ce sa-i faci, ca de… o haina second hand mai rezista, insa masina care este si suprasolicitata, nu prea.

Sa nu mai zic de doi controlori care intr-o zi au scos un cutit in tramvai la un calator, acuzandu-l ca daca nu coboara la statia imediat urmatoare, o „rezolva” altfel. Sau de tonetele la care se vand bilete doar pana pe la ora 17.00. Mai ia-ti bilet daca ai de unde!

Daca iesenii n-o sa ia atitudine fata de scumpirea biletelor pentru transportul in comun, propusa reprezentantii Regiei, vor risca sa plateasca cele mai scumpe servicii de acest gen din Romania la momentul actual.

Anunțuri

“Albinuţa lui Negru”

Posted in chișinău by Karina Zotta on Martie 31, 2010

3, 2, 1 şi intram in direct, doar ca se striga pentru Negru, Dan Negru. Andreea Raicu e doar invitată. A predat ştafeta colegului, cel care va avea grijă să le puna microfonul în momentul potrivit viitoarelor “staruri” basarabene şi care va mai avea grijă să le dea cîte un ghiont la fiecare un accent rusesc scăpat printre străduinţele de a vorbi o română aproape corectă. Mare fast în studiourile “Fabricii” de la Chişinău. Sezonul doi a început si cu “Albinuţa” blondă, care intreţine atmosfera pe langă “prezentatorul principal”, precum îl numea pe Negru unul dintre concurenţi. Probabil Albinuţa a fost printre atracţiile celor aproape 1000 de vizitatori online care urmăreau emisiunea de deschidere a noului sezon de staruri Made in Chişinău. “Nu merg cu autobuzul prin Chisinau”, ii spune Albinuta fara aripi si ac lui Negru, ca sa se faca subinteleasa mai tarziu ca ea se plimba doar cu masina “sau cam asa ceva”.
Cristi a scăpat de întrebarea de cultură muzicală. Punctul lui forte l-a facut norocos, aşa că imediat cei din public care aveau o iubită au şi luat-o de mînă de frica concurentului care s-a anunţat a fi pericol public la agăţat. Adevărul este ca nici nu au cum să-ţi reziste unele fete din Chişinău daca ai un tricou de verdele păpuşii pe tine şi cu un measj scris cu un argintiu pe care retina noastră îl urăşte. “cînd sunt gol- puşcă, mă simt laminator”, spune un alt concurent blond, dar cu un acelaşi model de tricou cu mesaj imprimat. “Baila Morena” a lui Cristi nu prea indeamnă o domnişoară la dans decat daca e mai mult afonă. Cu “Melancolia” s-au obţinut aplauze chiar dacă juriul a ştiut să critice un pic mai dur interpretarea brunetei “vaporoase” cu picioare subţiri.
Pe scena plina de reflectaore colorate concurenţii se simt deja vedete şi pentru ei nu e atît de “vajnic” (aici :important) să ştii a mînui bine engleza sau accentul corect românesc.
Şi Dan Negru are un minus în faţa celor din Basarabia: nu se potriveşte cu Albinuţa la accent şi cand vine vorba de pronuntarea numelui Aliona, care sună cam sec în româna lui perfectă. Spre deosebire de “Megastarul” care a lansat vedete la Bucureşti, “Fabrica de staruri” de la Chişinău lasa concurenţii să se vada între ei în timpul spectacolului.
Aliona a fost un deliciu turcesc cu piesa Elenei Paprizou “Number One”, Alexandru a cam încurcat “Culorile” lui Morandi, iar Bruno a ramas favoritul publicului cu “Chubby Cheker”. Totuşi, “Ne ponimaiu po moldavski” (aici: nu înţeleg moldovenşte), a fost răspunsul la care s-a oprit şi s-a minunat Dan Negru , cand i-a rugat pe copiii din trupa de dans a lui Alexandru să rămână pe scenă. Probabil proiectul de divertisment adus peste Prut ii va stimula pe cei ca Alexandru sau Albinuţa să folosească consoanele şi vocalele la locul lor şi cu mai multa siguranţa în rostire.

Jurnalul Minunilor 2010

Posted in grun by Karina Zotta on Ianuarie 3, 2010

Dupa cum am pasit in 2010 ma gandeam ca nu ma va mai surprinde cu nimic acest an. “Under The Tuscan Sun” cu uimitoarea Diane Lane a fost ultima chestia care mi-a lasat “relaxata” materia cenusie in 2009. Se zice ca in a treia zi se intampla minunea, dar din proprie experienta stiu ca se intampla numai daca stii tu “s-o intampli”.

Astazi, imediat dupa ce m-am ridicat din pat, am dat de o buburuza in casa, in plina iarna. Se zice ca vine la norocosi, dar poarta si noroc. Imediat am inceput sa ma documentez: cu ce se hranesc, ce mediu le prieste si cat traiesc. Supravietuiesc si pana la un an, se hranesc cu insecte super-micute (purici de pe plante) si sunt nelinistite.

Deja e noapte iar buburuza mea nu a disparut de langa mine. I-am adus un ghiveci cu floare ca sa-i fie mediul familiar, am pozat-o ca sa se simta vedeta de pea cum pentru ca am ganduri mari. Mi-a placut cum a reactionat la o coaja de kiwi: a stat nemiscata, se parea ca isi ia din dulceata coajei, apoi imediat a plecat, pesemne ca si-a luat portia. S-a pitit pe marginea ghiveciului, mai la umbra! Sper sa supravietuiasca celor cinci stele cu care e tratata de mine.

„O data-n viata”-i sezatoare

Posted in sergent la vama by Karina Zotta on Ianuarie 2, 2010

Satele de la nordul Republicii Moldova sunt cu oameni instariti, bogati, gospodari, care au si antene parabolice sau macar cablu tv. Nu conteaza ca furnizorii de cablu tv dau doar canale rusesti, lumea se bucura ca are de butonat, canale- fantoma cata frunza si iarba. A ajuns la Viisoara si cablul, si “parabolicele”, doar ca aici este o fidelitate aparte pentru postul public de televiziune al Romaniei, care este imediat peste Prut, la cateva sute de metri, satul fiind asezat chiar pe malul raului-frontiera, vizavi de comuna Mitoc din “tara lu’Basescu”, cum zice matusa Ileana.

Seara de vineri are o lege: un altfel de “funclub” se uita la televizor. Matusa Ileana, matusa Ana si tanti Tamara, care e mai tanara, se aduna in fata televizorului, care este setat pe TVR 1. “O data-n viata” cu Iuliana Tudor este preferata lor. Ele ii zic “Uliana”, la care intervine tanti Tamara, mai gramaticoasa si le corecteaza cu tact. “Vai, da’ cate stie Uliana asta, cate spune!”, exclama cu gura cascata de fiecare data matusa Ileana, la care mos Misa nu poate sta resemnat si ii raspunde cu un fel de plictiseala: “Auzi, fa Ileana, ea nu are ca si tine, de dat la porc, de dat la gaini si de facut mancare. Ea doar asta face, asa ca nu o mai lauda atat.” Matusa Ana e foarte uimita de tinutele moderatoarei, la care exclama: “Vai, da cate rochii are frumoase. Si, fii atent ca de fiecare data e diferita de cealalta. Oare de unde?”

La aparitia Lautarilor lui Botgros, lumea tace pentru ca-l stie, doar tanti Tamara e nedumerita cum de au plecat “incolo”, ca ea a incercat sa-si faca viza romaneasca de doua ori si nu a reusit. Seara decurge cu comentarii laudaroase, iar atunci cand nu prea inteleg ele vreun cuvant romanesc, raman nedumerite.

La sfarsit, matusa Ileana se intoarce la vecina ei mai tanara Tamara si o intreaba cu aducere-aminte de Andreea Marin, de ce nu mai apare la televizor ca tare se mai uitau la “Surprize” si atunci era si grupul de fani mai mare, ca doar sambata trebuiau sa planga la minunile zanei de la Bucuresti.

Irish Blessing

Posted in grun by Karina Zotta on Octombrie 10, 2009

Mi-am facut un cadou intr-o zi. Mi-am cumparat un ceas fain. Verde. Nu m-am uitat pe spate ce are pentru ca am stiut ca e irlandez. Am vazut acum, la lumina televizorului, plictisindu-ma, ca are inscriptionat pe spate primele doua versuri din urmatoarea creatie care mi-a ramas in minte si pe umarul meu care „se aude” a unduiri de poezie cam des. O public aici fara sa mai dau alta informatie. Imi place si mi-a ramas de tot.

May the road rise to meet you,
May the wind be always at your back.
May the sun shine warm upon your face,
The rains fall soft upon your fields.
And until we meet again,
May God hold you in the palm of his hand.

May God be with you and bless you:
May you see your children’s children.
May you be poor in misfortune,
Rich in blessings.
May you know nothing but happiness
From this day forward.

May the road rise up to meet you
May the wind be always at your back
May the warm rays of sun fall upon your home
And may the hand of a friend always be near.

May green be the grass you walk on,
May blue be the skies above you,
May pure be the joys that surround you,
May true be the hearts that love you.

Tagged with: