Fişă de Top

Maestrul „egoist” la Iasi

Posted in 1 by Karina Zotta on Aprilie 27, 2010

O reprezentatie teatrala de exceptie a ajuns aseara si pe scena ieseana. Sala mare a Casei de Cultura a Studentilor s-a dovedit a fi neincapatoare pentru cei care au venit sa vada “Egoistul” cu Radu Beligan in centrul actiunii. Spectacolul a fost completat si de o distributie deosebita Carmen Stanescu, Simona Bondoc, Damian Crasmaru, Mihai Fotino, Marin Moraru, Tomi Cristin, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu si Silviu Biris.
Aplauzele nu se opreau, iar maestrul isi tot intorcea privirea fericita, evaporandu-se aproape tot aerul de artist “egoist” din scena care ramanea deja pustie, promitand parca o revenire si mai spectaculoasa pentru astazi, a doua zi de reprezentatie.

“E foarte plicticos sa ai numai un picior intreg”

Batranul pe care nu zaboveste nimeni din cei apropiati sa-l numeasca egoist, locuieste in casa lui veche, cu tevile in continua reparatie, alaturi de amanta blonda, mai putin despteapta si atragatoare in acelasi timp, dar si cu servitoarea fidela care indeplineste ordinele batranului artist. Intamplari si dialoguri pline de un comic moderat si masurat, personaje-tip recognoscibile dupa prima fraza si o atmosfera boema te pun in fata judecatilor de valoare pe care le-ar face un scriitor bogat si cu spirit artistic ajuns la o varsta destul de inaintata. Varsta nu-l opreste nicio clipa sa se gandeasca cat mai mult la bunastarea materiala si interioara.

“Imi cumpar linistea cu douazeci de mii de franci”

Fosta sotie, fiicele, fiul, prietenul din copilarie ajuns la a cincea nevasta si medicul agitat si increzut- o pleiada care vine “In corpore” la casa bulevardierului batran sa ceara bani. La fiecare cate douazeci de mii de franci si a rezolvat “linistea” interioara, mai putin cu blonda care regreta cei cinci ani dormiti in patul omului, dar acesta o linisteste relaxat: “ Vreai sa fii star? Nu poti sa convingi spectatorii, ca ei sant multi si eu nu as putea sa spun la fiecare aratand cu degetul ca vezi ca fata asta e buna…”

“Sunt egoist, dar un egoist devotat”

Batranetea neimprovizata a maestrului Beligan in piesa autobiografica a lui Jean Anouilh intretine criteriile vizate: cinismul, limpezimea mintii si egoismul combinat cu generozitate. Frazele de un umor fulminant si rafinamentul verbal iti par desprinse din umorul francez al modernilor din Bordeaux. Toti cei amintiti din jurul scriitorului batran afla pana la urma ca “egoistul” lor scrie din nou o piesa in sase acte in care ii include si scrie moravurile acestora, pentru care va lua bani frumosi. Finalul reprezentatiei nu pierde radiografierea batranului ramas singur si linistit pe acelasi jilt in care statea sa asculte insultele sotiei, rugamintile meschine ale copiilor si interesele materiale ale prietenului din copilarie.

Tagged with: , , , ,