Vin Cârcotașii la Iași!

Nu rata!

“În ciuda aspiratoarelor ultramoderne, se mai leagă mături”

Familia Ciornâi din Caracușenii Vechi, raionul Briceni, Republica Moldova, este o dovadă a continuității unei meserii vechi practicate de către moldoveni încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Venitul acestei familii a fost dintotdeauna afacerea cu măturile confecționate și produse cap-coadă chiar de către ei.

Doamna Natalia are 55 de ani și nu-și amintește altfel viața ei decît legînd mături. Își amintește de părinții săi, care erau renumiți datorită acestei meserii. Știe din spusele lor că datorită acestei afaceri și-au ridicat casă, au avut ce pune în masă și au crescut patru băieți. Legatul măturilor chiar este o artă, iar dacă cei de pe lîngă satul Caracușenii Vechi din raionul Briceni aud de “Natașa cea care e cu măturile”, atunci sigur este vorba despre doamna Natalia Ciornâi. Ea este șefa meseriei acesteia în familie. Soțul, domnul Boris și cei patru băieți sunt un fel de asistenți, chiar dacă pare hazliu, dar precizarea continuă: e o muncă grea. Tocmai din acest motiv meseria s-a transformat în afacere. Pe timpul lucrului cu mălaiul, toamna, unii consăteni vin “cu ziua la curățit”, astfel poți să zici ca e adunare generală zilnică la casa lor.

La început a fost sămînța

Natalia a crescut de mică cu mirosul de mălai încolțit primăvara și cu cel de semințe de mălai uscate pe sobă iarna. De cum se desprimavăra, ograda trebuia măturată și pregătită pentru vînturatul a ceea ce urma să fie plantat, ca mai apoi să fie strîns și făcut mături pentru întreg satul și nu numai. Tot de mică a învățat ca timp pentru joacă este doar duminica, atunci cand mama pleacă la biserică și nici măcar duminica nu e destul, pentru că trebuia să numere și să repartizeze măturile după calitate. O mătură de calitate, spune ea, trebuie să fie lipsită de orice semință si trebuie să fie dreaptă, de altfel, gospodina riscă să nu reușească mare lucru cu ea.

Cînd a mai crescut și a trecut și examenul de capacitate cu brio, se mirau toți cum de o copilă atît de ocupată reușește să mai și învețe. A avut notele cele mai mari în atestatul de nouă clase.

La școală “mai departe” nu a mers pentru că dacă pleca, părinții rămîneau singuri cu toată treaba; nu că i-ar fi scos din impas, dar totuși ajuta pe unde putea și era cu un pas înainte. Se simt unele regrete în vocea ei, dar încearcă să le ofere copiilor ei ceea ce nu a avut ea.

Cel mai mare e deja student la Chișinău, următorul face cursuri de informatică, iar ceilalți doi mai mici o fac pe ajutorul mamei.

“De cînd cu aspiratoarele astea, a scăzut și vînzarea producției de mături”

“De cînd cu aspiratoarele astea, a scăzut și vînzarea producției de mături”, povestește gospodina casei.. Cînd am întrebat-o pe doamna Natalia Ciornâi care este drumul mălaiului pînă la mătura propriu-zisă, a oftat și a suspinat: “e un drum cu mâinile rănite de așchii”. Faptul dureros este că tot procesul se face cu mîna, ei nu acceptă tehnologii. Zice domnul Boris că “tehnologia exclude sudoarea frunții care se transformă în artă”, de aceea ei preferă sa nu aducă motaore acasă.

Semințele pentru un mălai bun sunt scumpe. Dacă stau să calculeze, atunci mai toți banii îi dau pe lucrările agricole, însă durează dragostea pentru ceea ce fac, pentru ceea ce a fost lăsat de părinți. Totuși, după a doua sau a treia vedere, te convingi că legatul măturilor e o artă.

Munca depusă pînă să vezi o mătură în mina unei gospodine este enormă și plină de transpirație. Prețul unei mături nu depășește prețul a două pâini, dar acest lucru este insignifiant avînd în vedere satisfacția celui care leagă mătura pentru gospodinele care au rămas fidele măturii.

Dilema familiei

Acum s-a desfăcut și mai tare afacerea familiei Ciornâi cu măturile, dat fiind că o firmă din Chișinău le-a propus la producerea de materie primă în schimbul fabricării unor alte obiecte decorative pe care să le confecționeze din paie și alte plante uscate. Doamna Natalia se gîndește acum că se află într-o dilemă, atîta timp cît a facut toată viața mături și s-a descurcat, de ce să renunțe acum pentru cîțiva bani în plus. Și-apoi, în afară de mături nu prea crede că i-ar plăcea să confecționeze și altceva.

Ea se vede deja pe la 70 de ani, cu cei patru copii învățați, cu mîinile tămăduite și cu o mătură bună într-un colț al casei sale. Zice ea, zîmbind că la bătrînețe ar fi bun și un aspirator, dar nu crede ca va accepta așa “monstru” în casă, nu înșeală mătura!

zicea Lupu’

Zicea el ca cine scrie pe blog despre cutremur, ia p…!(http://ionte-lupu.blogspot.com/)

Dar eu, darga Lupule, uite ca scriu. E primul cutremur pe care l-am simtit si chiar m-a speriat.

La „Cuza”… rezerva de spirit fondator!

Astazi, 23 aprilie, in Aula „Mihai Eminescu” am avut onoarea mare de a-l vedea pe Domnul Rector al Universitatii „Al.I.Cuza” VASILE IȘAN!

Da, a fost prezent si a si moderat!

Festivitatea de inaugurare a Centrului de Studii Biblico-Filologice „Monumenta Linguae Dacoromanorum”.
Printre invitatii vinati de catre blitzuri era si ÎPS TEOFAN.

Spiritele incinse si pe deasupra si oficiale iti captau oarecum atentia, iar cind PROF.DR. ȘTEFAN AVĂDANEI a fost numit de catre domnul IȘAN „spiridus nelinistit”, toate fetzele „destepte” au bufnit in ris.
Oricum, mesajul a fost clar: Universitatea are capacitatile necesare pentru ca peste vreo ‘nșpe sute de ani sa se zica despre spiritualitatea spatiului romanesc ca nu se poate caracteriza in afara studiilor facute de cei consacrati de la Cuza(…)

E abia 2009!

N.B: pe ambii cei mentionati i-am vazut pentru prima data! nu conteaza ca nu am relatat ordinea de zi de la eveniment, important e ca i-am vazut pe cei doi!

Pentru informatii suplimentare: oricine a fost acolo, numai nu eu. Intrebati-ma si  va zic cine a mai fost.

Mesaj de la Chisinau. Semnat, Dumitru Crudu

“Ceea ce se intimpla acum in Chisinau imi aminteste de vremurile staliniste: arestari peste arestari, expulzari, santaj, teroare, panica, frica. Arestarile curg girla: acum vreo ora a fost arestata Rodica Mahu, redactor sef la Jurnal de Chisinau, a fost batut Oleg Brega, fiecare liceu din Chisinau este invadat de securisti si politisti. Tinerii sint terorizati si batuti. Sint intimidati jurnalistii.

Ceea ce se intimpla acum in Chisinau e ingrozitor. Oamenilor le este frica sa mai iasa din casa ca sa nu fie arestati.

Dar trebuie sa rezistam. Pentru ca teroarea si frica nu poate avea nici o justificare. Dar anume asta fac autoritatile comuniste: vor sa bage sarpele in casele noastre.

Trebuie sa ne solidarizam cu oamenii arestati din Chisinau, caci, e absurd sa arestezi un om doar de aceea ca vorbeste romaneste.

Acum scriu acest text si cineva ne suna si ne povesteste ca a fost arestat si jurnalistul roman Doru Dendiu.

Important e sa nu ne fie frica. Asa mi-a spus Rodica Mahu in urma cu vreo doua ore, in piata Marii Adunari Nationale, dupa care eu am plecat spre radio, iar ea spre sediul Redactiei Jurnal de Chisinau si, ajuns la radio, am aflat ca a fost rapita.

Ceea ce s-a intimplat acum in Chisinau nu are precedent. Dar trebuie sa avem curaj si sa rezistam. Si vom rezista, intrucit adevarul e de partea noastra.”

Dumitru Crudu, scriitor din Basarabia si redactor sef la revista “Stare de Urgenta”

P.S. Am citit acest mesaj pe blogul lui Cristian Teodorescu de la “Cotidianul” , cu mentiunea “Va rog, transmiteti mai departe”. Asadar, m-am conformat, din solidaritate. Va rog si eu sa il transmiteti mai departe.

Sergent Corina.